Prima călătorie cu avionul (II)

30/08/2013

Tips & tricks

După ce am scris despre criteriile noastre de alegere a primului zbor cu avionul împreună cu fiul nostru (avea atunci 11 luni) şi după alte cîteva zboruri cu el, povestim în continuare despre ce ne-a făcut călătoriile mai uşoare, ce ne-am bucurat că avem la noi şi ce a fost bine că am ştiut dinainte.

Cum evităm urechile înfundate:

Alăptaţi, alăptaţi, alăptaţi! N-o să stea niciun însoţitor de bord să vă încălzească apa sau laptele.
Alăptaţi, alăptaţi, alăptaţi! Este cel mai bun remediu contra urechilor înfundate de la decolare şi de la aterizare. Altfel, sticluţa de apă sau de lapte să fie la îndemînă în cele două momente de schimbare bruscă a presiunii. Ar fi bună şi suzeta, dar în cazul copilului nostru n-a fost un prieten bun, n-a avut suzetă deloc.
Alăptaţi, alăptaţi, alăptaţi! Majoritatea bebeluşilor adorm la sîn sau, dacă nu, sigur se calmează. Bebe calm, părinţi liniştiţi, pasageri nestresaţi de plînsete, însoţitorii de bord îşi văd de ale lor.

Tot referitor la înfundatul urechilor: am citit undeva un sfat, pornind de la copiii care plîng foarte tare la decolare şi la aterizare, şi nu de frică sau de foame, ci din cauza durerii de urechi. Ar fi ideal să nu ajungă apă în urechile copilului măcar cu o zi înainte de zbor. Mai bine săriţi spălatul pe cap în ziua dinainte!

De evitat somnul mai ales în timpul aterizării, din motivele de mai sus.

 

Locul în avion:

Cum am zburat cu o companie low cost, n-am avut avantajul de a sta pe primul rînd de la economy, unde spaţiul este mereu mai mare. La companiile respectabile, părinţii cu copii mici primesc locurile acelea direct, fără să le ceară în mod special.
La zborurile ieftine, se aplică taxă specială pentru un loc pe primul rînd şi aţi avea nevoie de atîtea locuri cîţi părinţi însoţesc copilul. Fără privilegiul locurilor mai spaţioase, puteţi cere un loc la geam sau unul spre culoar. La geam vă va fi mai greu de ieşit, dacă aveţi nevoie (de aceea, două ore şi jumătate, cel mult trei, ar fi limita, ca să evitaţi să vă ridicaţi de pe scaun), iar pe culoar poate ar fi şanse mai mari să deranjaţi mai multă lume, dar v-ar fi mai uşor să luaţi ceva din bagajul de sus.

Paranteza mea (Ligia): cînd călătoreşte un singur părinte cu copilul mic în braţe, cea mai proastă alegere este un loc la mijloc, între doi pasageri necunoscuţi. Nu acceptaţi, nu, nu şi nu! Cu mine nu ştiu ce o fi avut tipa de la ghişeul Tarom care mi-a dat locul de la Bucureşti la Cluj. Şi nu ştiu ce o fi avut eu cu mine însămi, de n-am cerut schimbarea locului odată ajunsă în avion. Tristă experienţă, sper să o fi uitat măcar doamnele necunoscute care ne flancau. Era a doua oară cu avionul şi s-a lăsat cu plînsete, vomit, încercări de alaptat, încercări de adormit, încercări de joacă, toate încercările eşuate. Zborul a durat mai puţin de o oră, dare u am simţit vrei trei…

Paranteza parantezelor ar fi ultimul zbor cu copilul, cu Blue Air. Călătorie cu familia, loc separat pentru copil… atît de „separat”, încît ar trebuit să călătorească singur la 3 ani! A primit un loc departe de noi, deşi la cumpărarea biletelor am specificat vîrsta copilului, deşi la primirea locurilor am atras atenţia persoanei de la ghişeu, deşi la îmbarcare am rugat stewardesa să facă o schimbare de locuri. Li s-a parut mai simplu să lase părinţii să negocieze cu ceilalţi pasageri, asta în plină îmbarcare, cu înghesuială pe culoar şi cu foiala bagajelor şi a hainelor groase. Mare bilă neagră!

Jucării în avion:

Scrie pe site-urile mămicesti că e bine să ai pentru zbor o jucărie nouă, pe care să o scoţi atunci cînd nimic nu mai ţine. Zis şi făcut. La primul zbor, n-a fost nevoie, a adormit copilul după decolare şi l-am trezit înainte de aterizare. La al doilea zbor, însă, jucăriile noi, colorate şi haioase n-au făcut decît să stîrnească nişte lacrimi şi mai uriaşe. Poate aveţi mai mult noroc decît mine!
Altfel, jucăriile sînt accesoriu obligatoriu în avion, ca în orice călătorie. Noi încercăm să evităm jucăriile prea mari, prea multe şi pe cele care se pot pierde uşor. Culorile stau mereu într-o cutie-penar şi le punem la loc pînă să se adune zece pe măsuţă. Cîteva cărţi ar fi şi mai bune. Dacă îi plac abţibindurile, sînteţi salvaţi! Luaţi-i o carte nouă cu abţibinduri multe şi minutele trec cît ai clipi!

Îmbarcarea:

Preferăm să ajungem la aeroport mai devreme decît mai tîrziu. Fără emoţii că nu avem timp să lăsăm bagajele de cală, fără să alergăm spre poarta de îmbarcare. Copilul are timp să se acomodeze cu locul şi cu mulţimea, poate chiar vede avioanele pe geam şi aşa înţelege mai bine ce urmează.
Unele companii oferă prioritate la îmbarcare familiilor cu copii. Dacă preferaţi să vă instalaţi în avion mai pe îndelete decît să aşteptaţi în sală, e de profitat!

Cărucior sau marsupiu?

Pentru noi nu există alegere, căruciorul nu ne-a fost mare prieten, nu l-am cărat după noi niciodată în avion sau în vacanţe în general. Dar nu ne-a lipsit marsupiul (sau slingul, deşi mult mai rar şi mai ales cînd copilul era foarte mic). Nu am auzit să fi avut cineva probleme cu transportul căruciorului în avion, îl puteţi folosi de multe ori pînă la poarta de îmbarcare şi îl primiţi înapoi la aterizare, dar e de verificat dacă toate companiile acceptă asta. Cu marsupiul, totul e simplu. Numai în interiorul avionului nu-l veţi putea folosi, ca să puteţi prinde centurile de siguranţă (cînd copilul stă în braţe, centura lui trebuie prinsă de cea a părintelui). Şi mai trebuie să scoateţi copilul din marsupiu şi atunci cînd treceţi prin filtrul de securitate (un copil de 2-3 ani trece deja pe jos, nu în braţe).
Pentru un bebe foarte mic, poate fi avantajos să ai în avion un cărucior cu scoică, dacă ştiţi că stă mai liniştit în scoică decît în braţe, dar trebuie să cumpăraţi încă un loc pe scaun. Util şi la drumurile mai lungi din timpul vacanţei, dacă aveţi de purtat (de cărat) mai mulţi copii.
Căruciorul de bebe nouă ne-a servit drept bibelou, investiţie de părinţi începători. N-am da marsupiul pe nimic! Două mîini libere, copilul mereu aproape, încălzit, calmat, drăgălit…
Ca să nu mai vorbim despre imaginea bebeluşului purtat într-un sling care n-a scos nici măcar un sunet de disconfort timp de 11 ore, cît a durat primul nostru zbor transatlantic, în 2004!

Ce am învăţat în cei doi şi jumătate de cînd zburăm în trei:

Contează foarte mult ca părinţii să fie relaxaţi, copilul simte tensiunea lor şi o preia (ca în orice situaţie).
Mai bine luăm totul aşa cum vine şi nu visăm la un zbor calm şi cu zîmbetul pe buze.
Oricît de rău ar fi, nu poate fi mai rău decît o „criză” de-acasă.
Cea mai comodă călătorie cu avionul este cu un bebeluş alăptat.
Lista e deschisă, primim cu drag sugestii!

Încă n-am testat zborurile mai lungi, trebuie să fie altă poveste!

Spor la călătorit printre nori, ceea ce ne urăm şi nouă!

Puteţi găsi aici primul articol, Prima călătorie cu avionul (I) – Alegerea zborului şi lista celor necesare.

Comments are closed.

Plaja ta, ţestoasa ta, paradisul tău

Surfing Turtle Lodge, Poneloya, Nicaragua Cînd zici Nicaragua, te gîndeşti rapid la plajă, soare, mare? Nici noi nu ne...

Citeste mai mult

Muzici, pinguini şi Meg Ryan

Cu metroul în Mexico City II Încă o cauţi pe Meg Ryan? Urcă, e la staţia următoare! Mexicul din...

Citeste mai mult

Mercat Dominical de Sant Antoni

Duminică dimineaţa, la Barcelona cultura iese în stradă Barcelona mea din 1999 era, mai întîi de toate, catalană. Era...

Citeste mai mult

Cu Dimas, pe plajă la Salamansa

Din Capul Verde, spre lume Nu are mai mult de zece ani. Intră imediat în vorbă cu noi. Vorbeşte...

Citeste mai mult

Garibaldi, plantele medicinale şi Meg Ryan

Cu metroul în Mexico City I 13 linii, 215 staţii, expoziţii, planete, ruine, simbol, metis, vînzător ambulant, ‘solo por...

Citeste mai mult