Garibaldi, plantele medicinale şi Meg Ryan

30/08/2013

Cu metroul în Mexico City I

13 linii, 215 staţii, expoziţii, planete, ruine, simbol, metis, vînzător ambulant, ‘solo por 10 pesos’, 180 de piese în format mp3, Jenni Rivera, mulatră voluptuoasă, mierifică-te!, 6 milioane de specii de plante medicinale, pinguin la modă, Meg Ryan, latino lover, bobiţe de eucalipt, reni chinezeşti. Atenţie, se închid uşile!

Dacă lumea nu se termină nici la următorul sfîrşit al lumii sau dacă în lumea aia nouă o să mai existe ceva din cea de acum în afara piramidelor, sigur acel ceva o să fie metroul din Mexico City! Şi dacă ar fi să revin în capitală doar pentru o zi sau cîteva ore, aş alege să mă plimb cu metroul. La orice oră şi în orice direcţie. Mai în Mexic decît în metrou nu m-am simţit nicăieri.

mexico-city-metro-map

Sursa: lecartographe.fr

Din momentul în care se deschide şi pînă trecut de miezul nopţii, aici se consumă o lume, se cîştigă existenţe, se scurge timp, se pune ţara la cale, se leagă amiciţii, se retrăiesc tinereţi, se vindecă răceli, se învaţă alfabetul, se fac complimente, se înjură, se scuipă kilograme de gumă de mestecat, se află reţete miraculoase de îndepărtat spiritele rele, se schimbă zîmbete, se schimbă scutece, se învaţă istorie şi astronomie, se admiră colecţii de artă, se scanează bagaje, se dau coate nepoliticoase şi se împinge brutal, dar necesar.

metrou-mexico-city

Azi e loc şi de zîmbete

Are 13 linii şi 215 staţii, iar un ecran dintr-una din staţiile nou inaugurate anunţă că numai pe linia nouă, într-un singur sens de mers, trec 61.200 de oameni pe oră! Sînt tentată să înmulţesc cu două sensuri de mers ori numărul de linii ori numărul de ore din fiecare zi, dar mă întrerupe trenul care tocmai intră în staţie. Nu e oră de vîrf, urc fără să împing sau să fiu împinsă (eventual de cei special angajaţi ca să împingă! da, ca la Tokyo, aşa), asta după ce se deschid uşile din partea mea de tren – este una din cele cîteva staţii în care peronul e dublu, uşile se deschid o dată ca să se coboare, apoi ca să se urce de pe celălalt peron. Prima grijă e să mă asigur că am urcat în direcţia bună – uneori se anunţă staţia următoare, alteori trebuie să caut numele pe faianţa de pe ziduri, cînd intrăm în staţia următoare – n-ar fi o tragedie să mă fi înşelat şi să ajung în sens invers, am timp, mult timp, cum numai în vacanţa simţi că ai, dar orice combinación / schimbare de linie sau de direcţie înseamnă scări peste scări care tot urcă sau coboară, distanţele nu sînt chiar mici şi uneori o staţie în care se intersectează 1-2-ţ linii se întinde pe două străzi, traversezi pe pasarelă, practic ieşi la suprafaţă. Alteori e un avantaj, o plimbare cu surprize: în unele staţii sînt amenajate expoziţii – de benzi desenate, de fotografie cu temă istorică, imagini alb-negru din alte timpuri în care încerci să reperezi străzi pe care te plimbi azi, expoziţii de jucării (!) sau obiecte de Crăciun, în alte staţii treci pe lîngă panouri imense cu fotografii de plante sau de animale locale şi explicaţii demne de enciclopedii elaborate (din capitolul „ştiaţi că…?”: în Mexic cresc între 2 şi 6 milioane de plante medicinale – ha, a naibii aproximaţie!), în alta treci printr-un soi de tunel luminat doar de stelele de pe tavan şi pereţi, reprezentări de constelaţii sau planete… Alteori, în mijlocul staţiei de metrou găseşti ruine, mini-muzee. Mexicul tot pare uneori un imens muzeu de pietre, ruine, obiceiuri.

mexic-grafitti-metrou

iQue viva México y el arte mural!

Dar intru, sînt în metroul bun, număr staţiile de parcurs, citesc simbolurile şi încerc să reţin cîteva: fiecare staţie are un simbol grafic unic, simplu, colorat, reprezentativ (de exemplu, staţia Moctezuma = o coroană de pene lungi, staţia Garibaldi, în care cîntă mariachi = o chitară, staţia Isabel la Catolica = o corabie), iar numele cu litere e scris mic, sub pătratul cu desenul. În fiecare staţie regăseşti pe ziduri simbolul şi numele în litere. Mă întreb pentru cîţi dintre cei cu care mă intersectez sau împart vagonul este util doar simbolul, iar litere sînt un mister.

statii-metrou-mexico-city

La fel, fiecare staţie are locuri dedicate nevăzătorilor, cu numele staţiilor, indicaţii şi informaţii scrise pe plăcuţe de metal, cu caractere ieşite în relief, plus marcajul în relief pe scări şi peroane. Respect faţă de toată lumea şi imensă nevoie de ordine într-un aparent haos organizat, într-un oraş în care, împreună cu suburbiile, trăiesc cu vreo două milioane de oameni mai mult decît în toată România!

Daţi pagina pentru continuare, imediat vine şi Meg Ryan!

Comments are closed.

Plaja ta, ţestoasa ta, paradisul tău

Surfing Turtle Lodge, Poneloya, Nicaragua Cînd zici Nicaragua, te gîndeşti rapid la plajă, soare, mare? Nici noi nu ne...

Citeste mai mult

Muzici, pinguini şi Meg Ryan

Cu metroul în Mexico City II Încă o cauţi pe Meg Ryan? Urcă, e la staţia următoare! Mexicul din...

Citeste mai mult

Mercat Dominical de Sant Antoni

Duminică dimineaţa, la Barcelona cultura iese în stradă Barcelona mea din 1999 era, mai întîi de toate, catalană. Era...

Citeste mai mult

Cu Dimas, pe plajă la Salamansa

Din Capul Verde, spre lume Nu are mai mult de zece ani. Intră imediat în vorbă cu noi. Vorbeşte...

Citeste mai mult

Garibaldi, plantele medicinale şi Meg Ryan

Cu metroul în Mexico City I 13 linii, 215 staţii, expoziţii, planete, ruine, simbol, metis, vînzător ambulant, ‘solo por...

Citeste mai mult