Ce gust are Cuba II

02/11/2013

Leche Coco Santa Barbara

Am rămas cu poveştile culinare la capătul estic al Cubei, la Baracoa. A trebuit să batem trei sferturi de ţară şi să trecem pe la şapte casas particulares, ca să dăm de cel mai gustos prînz, de fapt de singura mîncare cu gust din toată Cuba noastră.
După puiul răsprăjit de pe străzile Havanei, după langusta ilegală din Trinidad şi cîrnatul minuscul cu o bucată insipidă de malanga din Viñales, întîmplarea a făcut să le întîlnim pe Maribel şi pe Maryanis, bucătăresele prînzului nostru clandestin pe plajă în satul Boca de Yumurí.

baracoa yumuri

Cînd ne-au propus leche coco Santa Barbara, m-am gîndit că trebuie să fie o băutură din lapte de cocos. Mă repezeam să le spun că îmi place cocosul, dar nu sînt mare fan de lapte în general, fie el şi vegetal. Au rîs şi nu ne-au explicat prea multe, nici nu ştiu dacă au pomenit ceva despre peşte. Pentru că, aveam să descoperim peste o jumătate de oră, este de fapt o mîncare din peşte gătit în lapte de cocos.

Cît le-am aşteptat pe bucătăresele noastre clandestine dispărute în două curţi vecine mici, acoperite de vegetaţie abundentă, la capătul satului, şoferul care ne însoţea ne-a spart migdale şi nuci de cocos cu maceta şi ne-a povestit de-ale locului. Să fi avut-o la el tot timpul? Are loc maceta în buzunar? O ascunzi la şosetă?

Le spun „bucătărese clandestine” pentru că un cubanez de rînd nu are voie să stea de vorbă cu străinii, cu atît mai puţin să-şi ofere serviciile oricui. Regulile sunt stricte pentru cei care deţin o casa particular, adică îşi deschid uşile turiştilor străini şi le servesc masa şi în principiu ar trebui să-ţi ofere bon cînd plăteşti. Mult la sută din sumă este impozitul către stat. Nu uitaţi că povestea asta e o călătorie în Cuba anului 2008, de-atunci s-au mai schimbat lucrurile. Dacă aveţi impresii mai proaspete din vacanţe recente, vrem să vă auzim poveştile!

beach yumuri baracoa

Plaja cu migdalul, Yumuri, Baracoa, capăt de Cuba

Nu ştiu ce vrăji au făcut prietenele noastre în bucătărie, dar blidele cu bunătăţi au apărut curînd pe plajă. Duse de ele, recuperate de noi separat, apoi lăsate tot pe plajă, dar golite, ca să fie apoi luate de ele înapoi acasă. Poate părea ridicol, dar aşa am evitat întrebările poliţiştilor mai mult sau mai puţin secreţi şi suspiciunea vecinilor curioşi. Sau, mai bine zis, au evitat ele întrebările, pentru că turistul e marele rege în Cuba.
Un prînz simplu, oale şi farfurii modeste, dar acolo, atunci, a fost perfect. Poate amintirea gustului ne-a fost condimentată de imaginea bucătăreselor şi de poveştile lor din ziua aceea, de plaja goală de la marginea Cubei, de aerul ilegal a ceea ce făceam. La urma urmei, salată de roşii şi orez fiert mai simple decît cele de atunci nu cred să existe. Dar laptele de cocos era proaspăt şi parfumat, peştele nu zăcuse cu siguranţă în niciun congelator, doar aveam marea la picioare! Ce fel de peşte era? M-aţi prins, nu-mi mai amintesc numele, probabil l-am uitat de-atunci. Era un peşte alb, nu foarte gras, dacă-i aflu poate îmi amintesc să vi-l spun. Cubanezele noastre puseseră dacă nu suflet, măcar mîndrie că ele, care nu ieşiseră niciodată din zonă şi nu merseseră mai departe de Baracoa în viaţa lor, ele, care locuiau într-un sat uitat de lume, departe de circuitul turistic, ştiu să gătească mai bine decît doamnele de la casa particular, care primesc pentru cină, de la un singur turist, jumătate din salariul mediu pe o lună.

Vă dăm şi reţeta, care este printre cele mai simple din cîte există. Fără poze. Cred că eram prea prinşi cu gustul, ca să ne mai amintim să imortalizăm clipa.
Ingredientele sînt uşor de găsit în magazinele noastre, iar reţeta se poate adapta şi îmbunătăţi după gustul şi priceperea fiecăruia.
Nu vă pierdeţi vremea căutînd-o pe net, în forma şi sub numele ăsta n-o să daţi de ea decît aici şi n-o puteţi mînca decît în zona Baracoa, unde se varsă rîul Yumurí în mare.
Reţetă exotică ieftină şi gustoasă, cu care sigur vă veţi impresiona iubita/iubitul, prietenii sau… soacra! :)
Mai jos, varianta cea mai simplă a reţetei. Cantităţile sunt orientative. Gata în maximum 40 min., prepararea + gătirea. Reuşită garantată chiar şi pentru începători.

 

Leche Coco Santa Barbara
(specialitate din zona Baracoa, sud-estul extrem al Cubei)

Ingrediente:

Mod de preparare:
Într-o tigaie adîncă sau o cratiţă, încingeţi uleiul la foc potrivit. Căliţi ceapa 2-3 minute, pînă se înmoaie. Adăugaţi usturoiul. Dacă vreţi o variantă mai aromată, deci mai gustoasă, acum e momentul să adăugaţi o linguriţă de coriandru pisat, o linguriţa de turmeric, un praf de curry sau, şi mai bine, cîteva frunze de curry. Adăugaţi laptele de cocos; dacă aveţi o variantă mai puţin lichidă, adăugaţi apă, în funcţie de cantitatea de peşte. Fierbeţi totul la foc mic cam 10 minute sau pînă începe să scadă. Adăugaţi peştele. Toate bucăţelele trebuie să fie acoperite bine de sos, deci acum vă daţi seama exact dacă mai trebuie să puneţi apă. Lăsaţi totul să fiarbă la foc mic 5-10 minute sau pînă ce se pătrunde peştele. Adăugaţi sare şi piper. E gata.

La final, pentru culoare, cubanezii adaugă un condiment pe care sigur nu-l veti găsi la noi, numit bijol. Se mai numeşte şi aneto/anato/annatto sau achiote. Denumirea ştiinţifică este Bixa orellana şi se cultivă mai ales în Caraibe şi în general ţările din America Centrală. Are nişte seminţe foarte mici, de culoare roşu aprins, care se usucă şi se rîşnesc. Praful este foarte puţin aromat şi se foloseşte mai ales pentru a da culoare mîncărurilor. Femeile din Baracoa ne-au arătat fructul cu seminţe, care în varianta proaspătă se folosesc inclusiv ca produs cosmetic natural, ca ruj de buze.

peste in lapte de cocos

Cam aşa arată. Aici, după o reţetă indiană.
Sursa: Cookery Index

Comments are closed.

Plaja ta, ţestoasa ta, paradisul tău

Surfing Turtle Lodge, Poneloya, Nicaragua Cînd zici Nicaragua, te gîndeşti rapid la plajă, soare, mare? Nici noi nu ne...

Citeste mai mult

Muzici, pinguini şi Meg Ryan

Cu metroul în Mexico City II Încă o cauţi pe Meg Ryan? Urcă, e la staţia următoare! Mexicul din...

Citeste mai mult

Mercat Dominical de Sant Antoni

Duminică dimineaţa, la Barcelona cultura iese în stradă Barcelona mea din 1999 era, mai întîi de toate, catalană. Era...

Citeste mai mult

Cu Dimas, pe plajă la Salamansa

Din Capul Verde, spre lume Nu are mai mult de zece ani. Intră imediat în vorbă cu noi. Vorbeşte...

Citeste mai mult

Garibaldi, plantele medicinale şi Meg Ryan

Cu metroul în Mexico City I 13 linii, 215 staţii, expoziţii, planete, ruine, simbol, metis, vînzător ambulant, ‘solo por...

Citeste mai mult