Muzici, pinguini şi Meg Ryan

31/08/2013

Cu metroul în Mexico City II

Încă o cauţi pe Meg Ryan? Urcă, e la staţia următoare!

Mexicul din metrou e metis, aproape deloc alb, e mai degrabă modest dar nu covîrşitor de sărac, e colorat şi mai ales zgomotos. Nu există staţie în care să nu se urce un vînzător ambulant. N-am văzut niciodată o mînă goală întinsă, aşa cum n-am văzut niciodată un vînzător care să-şi strige banal marfa, fără să şi-o prezinte cum se cuvine. Vînzătorul ambulant din metrou e de fiecare dată povestitor. Nu vinde simple pastile pentru gît, ci bolitas cu miere tămăduitoare, eucalipt, alte trei-patru plante medicinale de care aud acum pentru prima oară (din cele 2-6 milioane, da?), vinde caiete de engleză cu exerciţii cu cheie, cu alfabetul, cu 800 de fraze şi 3.000 de cuvinte traduse, ideale pentru studiul individual, vinde cărţi pentru şcolari, cu reguli despre cînd se scrie ‘h’ şi cînd nu, despre cum se desparte corect în silabe şi cum se pun accentele, vinde CD-uri cu noul Cod Penal şi sfaturi despre cum să răspunzi abuzului autorităţii, cum să formulezi o cerere sau o plîngere, vinde cărţi care te învaţă cum să te autodepăşeşti şi cum „să-ţi identifici profilul psihologic”… totul explicat rapid, dar cuprinzător, între două staţii de metrou – la următoarea iese, ca să urce pe uşa imediat următoare şi să-şi ia povestea de la început – solo por 10 pesos, refrenul care mi-a răsunat în minte în ultimii opt ani, de cînd visez să revin în Mexic, şi care mă face să simt fără dubii că-n locul ăsta timpul stă pe loc.
Mă uimeşte cum ‘povestitorii’ niciodată nu strigă unul peste altul, cum aşteaptă să termine ‘colegul’ reclama, chiar dacă asta înseamnă să-şi întrerupă ei monologul preţ de cîteva secunde.

colorate-la-metrou-mexic

Cei mai pitoreşti sînt povestitorii-orchestră, vînzătorii de MP3-uri care poartă în spate, într-un fel de rucsac, sisteme grele de boxe din care răsună 7-8 piese, mostre din ceea ce-ţi propun să cumperi. Sînt cîntece vechi sau noi, chiar foarte noi, muzică mexicană sau străină, de cele mai multe ori pe teme, orice la 10 pesos – cred că „recordul” a fost un DVD cu 180 de piese!! Urcă în metrou şi apasă pe buton. Pe primele acorduri aproape asurzitoare îţi povestesc cîte piese în format MP3 ‘eme-pe-tres’ vînd şi ce stil de muzică sau enumeră patru-cinci nume, apoi apasă în grabă butonul şi trec de la o piesă la alta, cît să-ţi faci o idee şi să vrei să cumperi. De cele mai multe ori, îţi oferă firimituri de madlenă, unii călători zîmbesc complice, alţii doar pentru sine, unii cîntă şi continuă versurile chiar după ce se aude o altă piesă. De fiecare dată, volumul e asurzitor. Atît de vibrant, încît, în vagoanele mai libere nu m-ar surprinde să văd lumea ridicîndu-se să danseze!

cheap-dvd-mexico

Jenni Rivera. Fenomenul. Artista care şi-a dublat, poate triplat faima în ultimele trei zile. A dispărut la începutul săptămînii, cînd avionul care o aducea de la Monterrey s-a prăbuşit tragic în munţi. Zeci de morţi, anchete, cauze neştiute. De atunci, e aproape pe toate posturile teve şi în toate vagoanele de metrou. Dacă primele ştiri anunţau tragedia de dimineaţă, la prînz vînzătorii ambulanţi din metrou vindeau deja DVD-uri cu numele şi fotografia pe coperte pixelate, peste două zile se vindeau deja calendare pentru 2013 cu Jenni Rivera şi, ofertă de lux, DVD-uri cu videoclipurile ei, care defilau pe un DVD-player portabil, solo por 10 pesos, aşa că pînă la sfîrşitul săptămînii eram în stare să facem karaoke pe piesele ei, ca mexicanii din metrou. În ultima dimineaţă în Mexico City, toate emisiunile încă îi erau dedicate şi se trecuse deja la dezlegat dileme legate de fostul soţ care devenise brusc el viudo de Jenni (văduvul, nu fostul) şi de fosta lui soacră care părea să fi uitat tot şi să-i fi iertat toate cîte-i făcuse fiicei ei. Viaţa e cea mai kitchoasă telenovelă!

Pe ritmuri celebre de rock’n’roll cu versuri traduse în spaniolă, condimentate cu monocordul 10 pesos te vale, 10 pesos te cuesta, o ea singură se rimelează ca franţuzoaicele din metroul parizian, un el îşi încălzeşte mîna pe sînul unei ea mulatre voluptoase, pe jumătate latino lover expansiv şi cam necioplit, pe jumătate fostul sugar care încă mai caută confort.
Extrema e, însă, la două scaune distanţă. Stăm în picioare şi e aglomerat. Tocmai ies de la birou, îi trădează costumele, iar unul dintre ei se laudă cu noua cucerire: o mulatră şi mai voluptoasă şi mai dezinhibată, probabil profesionistă după arta cu care-şi unduieşte şoldurile, îşi coboară bretelele cît să dezvelească o pereche de sîni care nu se mai termină – continuarea e doar pentru ochii colegului din dreapta, mamacita probabil că oferă totul pînă la sfîrşitul filmului, pentru că cei doi ascund iphone-ul între ei, sub un diplomat, cînd îşi aduc aminte că sînt în metrou şi îşi dau seama că publicul e mai numeros decît s-ar cuveni!

Mielifícate con miel pura de abeja mexicana – „Mierifică-te cu miere pură de albine mexicane” – reclama mea preferată, sin duda!

Scrisul se ia mai în serios:

mexic-metrou-reclame

Iar la ieşire, lumea e o prelungire a subteranului:

street-food-mexico

Între pungile cu chipsuri iuţi, bezele roz aprins şi reni chinezeşti cu baterie, se nasc şi cresc copii. Mulţi sînt atît de mici, încît mă întreb dacă au împlinit deja o săptămînă. Toţi calmi aproape niciodată plîngînd, mama e aproape, chiar dacă ocupată să-şi strige marfa, aşa cum era probabil şi acum cinci ani şi va fi peste încă cinci. În mers, cei mai mulţi copii sînt prelungirea corpului mamei, strînşi în eşarfe. Mîinile mamelor cară munţi de mărfuri dintr-o staţie de metrou în alta, de pe o stradă pe alta.

Pinguino de moda, pinguino de novedad. În metrou mexican există pinguini şi nu de orice fel! Pinguinii la modă sînt micuţi, culoarea clasică, magelanici probabil, perfectă apariţie pe o iarnă cu 20 de grade în preajma Crăciunului (un amic ne spune că la televizor de Crăciun majoritatea emisiunilor sînt „de import”, Let it snow, bulgări de zăpadă…), aşa că iată de ce sînt la modă tocmai acum. Şi sînt foarte practici, pentru că sînt gonflabili. Să vedem dacă aţi ghicit cît costă unul!

Între două staţii, un călător singur se gîndeşte la Meg Ryan şi gîndul singur ajunge ca ea să-i apară-n cale: „Semeni incredibil cu Meg Ryan!” „Eu?” zic. „Daaa, clar! Uite, mai ales cînd zîmbeşti!” Amica S. moare de rîs şi-l descoase, eu îmi culeg frazele-cheie în spaniolă în timp ce fac un search mental cum arată Meg Ryan şi-n ce filme am văzut-o, în zgomotul metroului înţeleg din spangleza lui că e musai să văd „Ciudad de angeles”, în care juri că sînt eu Meg Ryan dîndu-i replica lui Nicholas Cage! Să recunoaştem, admiratorul nostru a avut stil (retro, pe alte meridiane desuet) şi umor. De l-aş fi măgulit că seamănă cu Nicholas Cage, cred c-aş fi fost la fel de aproape de adevăr ca şi el!

(13 decembrie 2012)

Comments are closed.

Plaja ta, ţestoasa ta, paradisul tău

Surfing Turtle Lodge, Poneloya, Nicaragua Cînd zici Nicaragua, te gîndeşti rapid la plajă, soare, mare? Nici noi nu ne...

Citeste mai mult

Muzici, pinguini şi Meg Ryan

Cu metroul în Mexico City II Încă o cauţi pe Meg Ryan? Urcă, e la staţia următoare! Mexicul din...

Citeste mai mult

Mercat Dominical de Sant Antoni

Duminică dimineaţa, la Barcelona cultura iese în stradă Barcelona mea din 1999 era, mai întîi de toate, catalană. Era...

Citeste mai mult

Cu Dimas, pe plajă la Salamansa

Din Capul Verde, spre lume Nu are mai mult de zece ani. Intră imediat în vorbă cu noi. Vorbeşte...

Citeste mai mult

Garibaldi, plantele medicinale şi Meg Ryan

Cu metroul în Mexico City I 13 linii, 215 staţii, expoziţii, planete, ruine, simbol, metis, vînzător ambulant, ‘solo por...

Citeste mai mult